INTUBÁȚIE, intubații, s. f. (Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular în scopul aplicării unor substanțe medicamentoase, anestezice sau în scopul golirii de conținutul patologic; intubare. – Din fr. intubation. Vezi definitia »

CATAPLEXÍE s.f. Încetare bruscă și de durată scurtă a oricărei mișcări datorită fricii; încremenire de frică, stupoare. [Gen. -iei. / < fr. cataplexie, cf. gr. kataplexis – stupoare]. Vezi definitia »

SUPOZÍȚIE s. f. 1. presupunere, ipoteză; premisă. 2. capacitate a unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziție. (< fr. supposition) Vezi definitia »

ARSENIEMÍE s.f. Prezență a arsenicului în sânge. [Gen. -iei. / < fr. arseniémie]. Vezi definitia »

ELECTROGRAVIMETRÍE s. f. Metodă electrochimică de analiză cantitativă, care se bazează pe depunerea prin electroliză a metalului la catod și pe cântărirea catodului înainte și după electroliză. – Din fr. électrogravimétrie. Vezi definitia »