Definita cuvantului cherestea
cheresteá (cherestéle), s. f. – 1. Lemn de construcție. – 2. Material lemnos, lemnărie. – 3. Armătură, schelet. – 4. Fel, gen, tip, categorie personală. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu. Tc. kereste (Roesler 595; Șeineanu, II, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); cf. ngr. ϰερεστές, bg. kereste. – Der. chiristigiu (var. cherestegiu), s. m. (negustor de cherestea), din tc. keresteci, cf. bg. kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie), s. f. (depozit de cherestea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cherestea
ópșpelea (= optsprezecelea) num. ord. (f. opșpea) Vezi definitia »
peșingeá adj. (înv.) cu bani peșin, cu bani lichizi, în numerar. Vezi definitia »
NOUĂZÉCILEA, -CEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al optzeci și nouălea și al nouăzeci și unulea. – Nouăzeci + le + a. Vezi definitia »
Cunoasterea apofatica este o agnoza Vezi definitia »
LERPENEÁ s. f. (Reg.) Silință, trudă pe care o depune cineva pentru a face ceva. – Et. nec. Vezi definitia »