Definita cuvantului chiabur
chiabúr (chiabúră), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chiabur
siretșnur Vezi definitia »
ZUR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. [Var.: zor interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »
VIVEUR Vö'R/ s. m. (și bon ~) om petrecăreț, om de viață, chefliu. (< fr. viveur) Vezi definitia »
PLÁUR, plauri, s. m. Vegetație acvatică compactă, constituită dintr-o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale, care formează insule plutitoare la suprafața apei; plav. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav. Vezi definitia »
paceavúr, paceavúri, s.m. (reg.) om care se ține numai de rele. Vezi definitia »