ZMÉURĂ s. f. ~ (prob. dintr-o formă primitivă *smeu, cu pl. neutru smeuri, de unde forma de sg. prezentă; relația cu zmeu este posibilă, deși nu pare clară și nu explică nici echivalentul macedoromân asńură; etimonul *meulum < meum = acantă nu pare convingător; orig. neogreacă este improbabilă; este posibil să fie vorba despre o răd. sl. sm(r)- care indică un fruct sau obiect încrețit, cu zbârcituri, cf. rus. smoródina = coacăză, smorčok = zbârciog, smorstennyĩ = încrețit, sb. smigj, smrec, smreka = ienupăr, bg. smrăštjam = a încreți – cf. smorodin; din rom. > ngr. σμέουρον, tc. izmavula) Vezi definitia »

pomádă (-de), s. f. – Pomadă, unguent. – Mr. pomadă. Fr. pommade, it. pomada (› mr.), cf. ngr. πομάδα, bg. pomada. – Der. pomăda (var. pomădui), vb. (a unge). Vezi definitia »

-FORÉZĂ² elem. „împrăștiere”, „deplasare, migrație”. (< fr. -phorèse, cf. gr. phoresis, transport) Vezi definitia »

PLĂNTÚȚĂ, plăntuțe, s. f. Diminutiv al lui plantă¹; plantă mică, tânără. – Plantă¹ + suf. -uță. Vezi definitia »

șleáthă (-te), s. f. – 1. Nobilime poloneză. – 2. Ceată, camarilă, grup. Pol. szlactha, din v. germ. slahta › germ. Geschlecht, cf. it. schiatta (Miklosich, Fremdw., 129; Cihac, II, 398). – Der. șleathici, s. m. (aristocrat polonez), din pol. szlachcic, înv.; șlethicie, s. f. (înv., noblețe). Vezi definitia »