căcănar, -ă, căcănari, -e, s. m., s. f., adj. (vulg.) 1. (om) răuvoitor. 2. (om) antipatic. 3. (om) zgârcit. Vezi definitia »

PICURÁR, picurare, s. n. (Constr.) Lăcrimar la acoperiș. – Picura + suf. -ar. Vezi definitia »

notinár, notinári, s.m. (reg.) păzitor de noateni. Vezi definitia »

MOLÁR¹, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire. Vezi definitia »

PĂRETÁR, păretare, s. n. 1. Covor mic, bucată de pânză brodată, hârtie cu desene etc. care se pune pe perete, în casele țărănești, în scop decorativ. 2. Poliță fixată de un perete. 3. Fiecare dintre stâlpii care susțin streașina casei. – Perete + suf. -ar. Vezi definitia »