Definita cuvantului tălpălar
tălpălár, tălpălári, s.m. (înv.) vânzător de tălpi de încălțăminte.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu tălpălar
HARÁR (HARÁL) s. n. 1. Sac din păr de capră: bate turcii de-i omoară și mi-i bagă prin harale de mi-i dă pe Olt la vale, Pop.; 2. Un fel de țol gros și rar țesut din păr de capră din care se fac traiste pentru cai sau se acoperă căruțe. [Turc. harar]. [Dicționar universal al limbii române de Lazăr Șăineanu, ed. VIII, Editura „Scrisul românesc” S.A.] Vezi definitia »
CONSULÁR, -Ă, consulari, -e, adj. Care ține de consul sau de consulat, privitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor (2) dintr-o țară. – Din fr. consulaire, lat. consularis. Vezi definitia »
CONSUETUDINÁR, -Ă, consuetudinari, -e, adj. (Livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Pr.: -su-e-] – Din consuetudine. Vezi definitia »
GENITO-URINÁR, -Ă adj. Care este în legătură cu organele genitale și urinare; urogenital. [< fr. génito-urinaire]. Vezi definitia »
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m. (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za2 + suf. -ar. Vezi definitia »