ciórbă (ciórbe), s. f. – Fel de mîncare din zeamă acrită. Mr., megl. ciorbă. Tc. çorba (Cihac, II, 566; Miklosich, Slaw. Elem., 52 și Fremdw., 82; Șeineanu, II, 132; Lokotsch 440; Ronzevalle 78; Berneker 160), cuvînt care provine din arab. šorba, šarâb (› sp. jarabe, it. sorbetto, fr. sirop); cf. ngr. τσορβάς, alb. tšorbë, bg., sb. čorba, mag. csorba. Der. ciorbagiu, s. m. (comandant al unui regiment de ieniceri; căpetenie, șef), din tc. çorbaci, datorită asocierii, obișnuite în organizarea militară turcă, între unitatea militară și bucătăria sa proprie; ciorbalîc, s. n. (polonic). Vezi definitia »

CONTRAREFÓRMĂ, contrareforme, s. f. Acțiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva reformaților și a reformei religioase. – Fr. contre-réforme. Vezi definitia »

PULORÓZĂ s.f. Boală contagioasă a puilor de găină transmisă prin ouă, care provoacă moartea puilor după ecloziune. [< fr. pullorose]. Vezi definitia »

părúlă, părúle, s.f. (înv.) flăcăruie. Vezi definitia »

FÍSĂ s.f. Piesă de metal de formatul unei monede, care se introduce în mecanismul unui telefon public automat pentru a putea vorbi. ♦ Placă mică (de metal, de os etc.), rotundă sau pătrată etc., întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți în localurile de consumație etc. [Cf. fr. fiche]. Vezi definitia »