brázdă (brázde), s. f. – 1. Fîșie îngustă de pămînt tăiată și răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînțat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s. n. (fierul plugului); brăzdător, s. n. (brăzdar); brăzdătură, s. f. (brazdă); brăzdoi, s. n. (brazdă greșită). Vezi definitia »

a avea luneta lustruită expr. a avea vedere bună, a vedea bine Vezi definitia »

ȚÂRȚÂRÁTICĂ s. f. (În expr.) Poamă țârțâratică = varietate de struguri cu boabe mărunte și gust acrișor. – Din țârțâră + suf. -at-ică. Vezi definitia »

BACILÓZĂ, baciloze, s. f. Boală provocată de bacili; (în vorbirea curentă) tuberculoză pulmonară. – Fr. bacillose. Vezi definitia »

MAROÁNĂ s.f. (Franțuzism) Castană comestibilă. ♦ Castană coaptă sau preparată cu sirop de zahăr. [< fr. marron, it. marrone, germ. Marone]. Vezi definitia »