SINTÁGMĂ s. f. unitate semantico-sintactică stabilă, din două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare. (< fr. syntagme) Vezi definitia »

STAMBOÁLĂ, stamboale, s. f. (Reg.) Baniță; conținutul unei banițe. ◊ Loc. adv. Cu stamboala = din belșug, foarte mult. – Din tc. istambol[kileri]. Vezi definitia »

RONDÉLĂ, rondele, s. f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori fețele profilate, cu întrebuințări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subțire, care acoperă alicele într-un cartuș de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecționarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâți etc. [Var.: rondeá s. f.] – Din fr. rondelle. Vezi definitia »

FLORIDÍNĂ s. f. pământ conținând calciu și magneziu, folosit la decolorarea uleiurilor și a grăsimilor vegetale și animale. (< fr. floridine) Vezi definitia »

OBOSEÁLĂ, oboseli, s. f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ P. anal. (Tehn.) Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eală. Vezi definitia »