LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus. Vezi definitia »

COMPONÉNT, -Ă I. adj. (și s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv. II. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector. III. s. n. fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. (< germ. Komponente, it. componente) Vezi definitia »

DEGAJAMÉNT s.n. Încăpere care servește ca spațiu de comunicare între încăperile unui apartament sau ale unei clădiri publice. ♦ (Teatru) Porțiune situată în fundul și pe marginile scenei, servind la depozitarea decorurilor și a mobilierului. [Cf. fr. dégagement]. Vezi definitia »

CENT, cenți, s. m. 1. Monedă divizionară în Statele Unite ale Americii și în Canada. egală cu o sutime de dolar. ♦ Monedă în Țările de Jos, valorând o sutime de florin. 2. (Muz.) Subdiviziune pentru măsurarea intervalelor muzicale, egală cu o sutime dintr-un semiton. – Din engl., fr. cent. Vezi definitia »

INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Care este lipsit de energie; nepăsător, apatic; leneș, trândav. – Din fr. indolent, lat. indolens, -ntis. Vezi definitia »