gínere (gíneri), s. m. – 1. Soțul unei femei, în raport cu părinții acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. žiner. Lat. gĕner (Pușcariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvînt comun în toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „bărbat căsătorit” pe care Sandfeld 37 îl presupune, deducîndu-l din ngr. γαμβρός; indică numai persoana căsătorită, din punctul de vedere al înrudirii sale spirituale cu socrii, sau în cursul ceremoniei de nuntă. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva să-i fie ginere, a-și da fata după cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii). Vezi definitia »

REORIENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reorienta și rezultatul ei. [Pron. re-o-ri-en-. / < reorienta]. Vezi definitia »

LENTOÁRE s. f. încetineală; (fig.) caracterul celui care nu înțelege repede. (< fr. lenteur) Vezi definitia »

FOTOSENSIBILIZÁRE, fotosensibilizări, s. f. Apariție a unei sensibilități deosebite față de acțiunea radiațiilor luminoase și ultraviolete, determinată de unele substanțe. – După fr. photosensibilisation. Vezi definitia »

ASTUPÁRE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa. Vezi definitia »