MÁCLĂ s.f. Grup de două sau de mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. [< fr. macle, cf. lat. macula – pată]. Vezi definitia »

pácilă s.f. (reg.) femeie mică de statură și slabă. Vezi definitia »

AMONIOGENÉZĂ s. f. formare a amoniacului, la nivelul țesuturilor. (< fr. ammoniogenèse) Vezi definitia »

starșínă s.f. (înv.) conducere centrală. Vezi definitia »

DISPÉNSĂ s. f. scutire (de o obligație); exceptare de la o regulă. ◊ permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. (< fr. dispense) Vezi definitia »