ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. Vezi definitia »

ștos, ștósuri, s.n. (reg.) 1. lovitură, izbitură; ghiont. 2. grămadă de scânduri. Vezi definitia »

LIMNOBIÓS s. n. totalitatea organismelor din apele dulci. (< fr. limnobios) Vezi definitia »

AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Plin de aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – După fr. aventureux. Vezi definitia »

aghiós (aghioáse), s. n. – Imn liturgic care începe cu: ἄγιος ὁ θεός. Mgr. ἄγιος „sfânt”. (DAR). – Der. aghiuță, s. m. (diavol), folosit mai frecvent ca nume propriu; este un dim. care există alături de sfîntulețul „diavolul”, expresie eufemistică avînd o nuanță comico-familiară. Vezi definitia »