FUNDÁL s. n. 1. fond decorativ al unui tablou, al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. pânză, decor care închide scena unui teatru. (< it. fondale) Vezi definitia »

PENÁL, -Ă I. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune. II. s. n. drept penal. (< fr. pénal, lat. poenalis) Vezi definitia »

SUBSTANȚIÁL, -Ă, substanțiali, -e, adj. 1. Care ține de substanța (4) unui lucru; principal, esențial; p. ext. important, însemnat, mare. 2. (Despre alimente; adesea adverbial) Bogat în substanțe hrănitoare; consistent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. substantiel, lat. substantialis. Vezi definitia »

PRANDIÁL, -Ă adj. În legătură cu masa de prânz. [Pron. -di-al. / < fr. prandial, cf. lat. prandium – prânz]. Vezi definitia »

NATURÁL, -Ă adj. 1. Referitor la natură, al naturii; din natură. ♦ Curat, neamestecat. 2. Firesc, obișnuit, simplu; adevărat. // adv. Firește, desigur. // s.n. Naturalețe, simplititate. [Cf. lat. naturalis, fr. naturel]. Vezi definitia »