TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde. Vezi definitia »

BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid. (< it. bastardo, germ. Bastard) Vezi definitia »

MONTAGNARD, -Ă NIÁRD/ I. adj. de muntean. II. s.m.f. membru al partidului cu vederi radicale, care ocupa partea cea mai înaltă a sălii în care se țineau ședințele Convențiunii în timpul Revoluției burgheze din Franța (1789). (< fr. montagnard) Vezi definitia »

CORD³, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec. Vezi definitia »

bulevard, bulevarde s. n. (iron. – la fotbal) apărare ușor penetrabilă de către atacul advers. Vezi definitia »