BIÉLĂ s. f. organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în alta. (< fr. bielle) Vezi definitia »

EPIFÍZĂ s. f. 1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung. 2. glanda pineală. (< fr. épiphyse) Vezi definitia »

LUDOTÉCĂ s. f. 1. colecție de jucării și jocuri. ◊ bibliotecă de jocuri electronice. 2. instituție care pune jocuri la dispoziția copiilor. (< fr. ludothèque) Vezi definitia »

DIAGENÉZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor și după ce au pierdut legătura cu mediul de formare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse. Vezi definitia »

pieliță, pielițe s. f. (pop.) prepuț. Vezi definitia »