șerteáță, șertéțe, s.f. (reg.) 1. coccis (la om). 2. (în forma: șertăneață) șale. 3. (în forma: șelteață) târtiță. Vezi definitia »

HEPARÍNĂ s. f. substanță anticoagulantă produsă de ficat, mușchi etc., folosită în tratamentul infarctului miocardic, al tromboflebitelor etc. (< fr. héparine) Vezi definitia »

GHÍRCĂ s. f. Specie de grâu bogat în gluten (Triticum durum). – Din ucr. hyrka. Vezi definitia »

LANGUSTÍNĂ s. f. specie de homar din Norvegia. (< fr. langoustine) Vezi definitia »

-GRÁMĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „scrisoare”, „comunicare”. [< fr. -gramme, it. -gramma, cf. gr. gramma < graphein – a scrie]. Vezi definitia »