BRETEA ROMÂNĂ, com. în jud. Hunedoara, pe Strei; 3.448 loc. (1991). Vezi definitia »

BÉNĂ s. f. 1. platformă închisă, cutie a unui autocamion în care se transportă beton sau alte materiale. 2. cupă a unei macarale care prinde materialul de transportat. (< fr. benne) Vezi definitia »

pârpăríță, pârpăríțe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susține pietrele morii, pus în mișcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roții de piatră a râșniței țărănești. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mișcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliță. Vezi definitia »

NOVOCAÍNĂ s. f. substanță cristalină, solubilă în apă și alcool, anestezic local. (< fr. novocaïne) Vezi definitia »

FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, foiță. – Frunză + suf. -uliță. Vezi definitia »