ONORÁNT, -Ă adj. care onorează (pe cineva). (< fr. honorant) Vezi definitia »

TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ. Vezi definitia »

ATRUPAMÉNT s. n. (jur.; în trecut) evadare săvârșită de mai multe persoane acționând sub influența unei sugestii colective. (< fr. attroupement) Vezi definitia »

ISODÓNT, -Ă adj. v. izodont. Vezi definitia »

curent in epoca, traducandu-se prin amoralism, prin teoria actului gratuit, printr-o noua viziune asupra campului narativ al operei literare si asupra personajelor. Vezi definitia »