HIEROCRAȚÍE s. f. formă de conducere a societății primitive și feudale în funcție de obiectivele spirituale ale unei confesiuni dominante. (< germ. Hierokratie) Vezi definitia »

HIDROCÚȚIE, hidrocuții, s. f. (Med.) Sincopă survenită ca urmare a contactului brusc cu apa rece. – Din fr. hydrocution. Vezi definitia »

BALNEOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul apelor minerale și al nămolurilor terapeutice, precum și cu studiul acțiunii lor curative. [Gen. -iei. / < fr. balnéologie, cf. lat. balneum – baie, gr. logos – studiu]. Vezi definitia »

PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din fr. pathogénie. Vezi definitia »

CALCIPENÍE, calcipenii, s. f. (Med.) Lipsă de calciu în țesuturi sau umori – Din fr. calcipénie. Vezi definitia »