AORTÍTĂ s. f. inflamație (cronică) a aortei. (< fr. aortite) Vezi definitia »

CAPCANĂ (‹ tc.) s. f. 1. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă² (1). 2. (FIZ.) C. magnetică = dispozitiv pentru crearea unui cîmp magnetic cu o anumită configurație, destinat izolării și menținerii plasmei într-un spațiu limitat. V. stelarator, tokamak. C. de vid = dispozitiv de construcție specială, încărcat cu azot și lichid și utilizat în instalațiile de vid pentru mărirea randamentului acestora. Vezi definitia »

TROOSTÍTĂ s.f. Constituent structural al oțelului. [Pron. tro-os-. / < fr. troostite]. Vezi definitia »

UIMEÁLĂ s. f. (Înv.) Faptul de a uimi; uluială, zăpăceală. Vezi definitia »

BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – Fr. borne. Vezi definitia »