AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta. ◊ Loc. adv. La sfântu- (sau la moș-) așteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui. ♦ (În construcții negative) A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. 3. A lăsa să treacă timpul sperând să... sau că... ♦ Refl. A crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare). Vezi definitia »

AUTOADAPTÁ, autoadaptez, vb. I. Refl. A se adapta fără ajutorul cuiva. [Pr.: a-u-to-a] – Auto¹- + adapta. Vezi definitia »

a-i arde pipota expr. a râvni, a tânji; a avea neapărată nevoie (de ceva) Vezi definitia »

EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter]. Vezi definitia »

comutá (-t, -át), vb. – 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsă grea în una mai ușoară. Lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutați(un)e, s. f.; comutator, adj. (care comută); comutator, s. n. (întrerupător, șaltăr); comutativ, adj. Vezi definitia »