ARZÓI, -OÁIE, arzoi, -oaie, adj. (Rar) Arzător³. ♦ Fig. (Despre ochi, p. ext. despre oameni) Ager, vioi. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -oi. Vezi definitia »

potângói, potângói, s.m. (reg.) om mitocan, bădăran; slugă; bătăuș. Vezi definitia »

șotói, șotói, s.m. (reg.) pui de iepure. Vezi definitia »

APÓI adv. 1. După aceea, pe urmă. Își luă rămas bun și apoi plecă. ♦ Pe lângă asta. Și-apoi tot nu mă pot duce. ♦ Mai, în plus. După ce că e frig, apoi și plouă. 2. Totuși. Apoi tot am să-ți mai vorbesc puțin. 3. Atunci, în cazul acesta; dacă e așa, așa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei și! n-are importanță! Ș-apoi ce dacă a plecat! 4. (De obicei precedat de conjuncții) a) Doar; b) (precedat de „și”) și încă; unde mai pui că; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „că”) altminteri; g) (servește la introducerea unui răspuns concesiv, evaziv, sau ca scuză) Apoi de, ce pot să-ți spun?; h) (precedat de „și”, servește ca introducere în poezie, proverbe etc.) Ș-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BÂRSEANU). – Lat. ad-post. Vezi definitia »

pușcói, pușcói și pușcoáie, s.n. 1. (înv. și reg.) pușcă mare. 2. (reg.) pușcoci, pușcală de soc (pentru copii). 3. (reg.) săgeată pentru arc. Vezi definitia »