LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau. Vezi definitia »

ANJOU [ãjú], familie nobiliară franceză, originară din comitatul cu același nume. A format dinastii regale în Anglia (sub numele de Plantagenet, 1154-1399), în S Italiei (1268-1442), în Sicilia (1268-1282, în mod nominal între 1266 și 1302). În Ungaria (1308-1387), precum și în Polonia (1370-1382 și 1384-1385). Vezi definitia »

ARGÓU, argouri, s. n. Limbaj convențional al unui grup social care, spre a nu fi înțeles de restul societății, folosește cuvinte speciale (regionale și străine), dă sensuri noi unor cuvinte cunoscute etc. – Fr. argot. Vezi definitia »

cadóu (cadóuri), s. n. – Dar. Fr. cadeau. – Der. cadorisi, vb. Vezi definitia »

GARÓU s. n. legătură (de cauciuc) la împiedicarea circulației venoase. (< fr. garrot) Vezi definitia »