STÂLPÍ, stâlpesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A marca (cu stâlpi) hotarul unui loc, a hotărnici. – Din stâlp. Vezi definitia »

clipí (clipésc, clipít), vb. – 1. A apropia și depărta pleoapele. – 2. A străfulgera, a luci repede și scurt. Sl. klepati „a lovi” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 63; DAR). Sensul de „a închide ochii” trebuie să fi existat încă din sl., în ciuda faptului că nu este confirmat de nici o mărturie: cf. sl. zaklopiti „a închide”, slov. zaklêpati „a închide”, cr. zaklopnica „pleoapă”, bg. klepač „pleoapă”. Pentru sensul 2, cf. sclipi. Der. clipă, s. f. (clipire, interval de timp foarte scurt; secundă, moment), postverbal; clipit, s. n. (secundă); clipită, s. f. (secundă); clipitură, s. f. (clipire); clipeală, s. f. (clipire); clipitor, adj. (care clipește); clipelnic, adj. (efemer); clipiș, adv. (instantaneu); clipoci, vb. (a clipi, a moțăi), probabil der. expresivă (după Tiktin și DAR, din bg. klipač „pleoapă”); clăpoci, vb. (a dormita); clipoceală, s. f. (somnolență). După Candrea, Elemente, 407, Bogaci și DAR din rom. provin. rut. klipati, klypiti „a clipi”, kljipka „secundă”. Nu este clară legătura acestor elemente cu clipot, s. n. (murmur, susur), pe care DAR îl consideră a proveni din sl. klepotŭ „lovitură”. Mai probabil este deverbal de la a clipoti, vb. (a susura). Vezi definitia »

ocimpí, ocimpésc, vb. IV (înv.) a încovoia. Vezi definitia »

PI s. m. inv. 1. literă a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului p. 2. (mat.) simbol reprezentând raportul constant dintre lungimea unui cerc și diametrul său, egal cu circa 3,14. (< fr., gr. pi) Vezi definitia »

Pilípi s.m. pl. – v. Filipi. Vezi definitia »