curcúbă, curcúbe, s.f. (reg.) s.f. (reg.) cutie de lemn în care se ține sarea. Vezi definitia »

CÓTĂ, cote, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. ◊ (Ec.) Cota bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. 2. (ieșit din uz) Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat. ◊ Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv. 3. (Concr.) Loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 5. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote. Vezi definitia »

defáimă (-me), s. f. – Ponegrire, calomniere. Lat. *diffamia (Pușcariu 495; Rosetti, I, 165), format ca infamia. Este cuvînt înv. și rar. În general, cercetătorii preferă să plece de la vb. *diffamāre, prin intermediul unei var. pop. *diffamiāre (Lambrior 372; Candrea-Dens., 477; Tiktin; Candrea). – Der. defăima, vb. (a ponegri, a calomnia, a discredita), apare din sec. XVII; defăimător, adj. (care defăimează). Cf. faimă. Vezi definitia »

POTCOÁVĂ, potcoave, s. f. Piesă din oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele animalelor de tracțiune, pentru protejarea lor la mers. ◊ Loc. adv. În potcoavă = în formă de semicerc. ◊ Expr. Căută (sau umblă după) potcoave de cai morți ori caută (sau umblă) după cai morți, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obținut sau de găsit. A-și lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesă de oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor și ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova. Vezi definitia »

BÚHĂ, buhe, s. f. Bufniță. – Onomatopee. Vezi definitia »