sad (sáduri), s. n. – 1. Răsad. – 2. Pepinieră. – 3. Viță nouă. – 4. Cultură, plantă de cultură. – Var. Trans. sadă. Sl. sadŭ „plantă” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 322; Conev 42), cf. sb., cr., sad „răsad”. Der. din lat. sata (Diez, Gramm., I, 211) nu este posibilă. – Der. sădi, vb. (a planta), din sl. saditi; sadină, s. f. (plantă, Andropogon gryllus), din sl. sadina „plantație”; sadniță, s. f. (Banat, răsad), din sb. sadnica; răsad, s. n. (marcotă, lăstar, mlădiță, vlăstar), din bg., sb. ra(z)sad (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Conev 74); răsădi, vb. (a transplanta, a marcota), din bg., sb. ra(z)saditi; răsadniță, s. f. (loc cu răsaduri, pepinieră), cf. sb. razsanica; presădi, vb. (a marcota, a planta), din sl. presaditi; prisădi, vb. (a planta), din sl. prisaditi. Vezi definitia »

ASCLEPIÁD¹ adj., s.m. (Vers) compus dintr-un spondeu (sau troheu), doi sau trei coriambi și un iamb. [Pron. -pi-ad. / < fr. asclépiade, cf. lat. asclepiadeum (metrum) < Asclepiade – poet grec din antichitate]. Vezi definitia »

ASCLEPIÁD² s.m. Membru al corporației medicilor greci. [< fr. asclépiade, cf. Asklepios – numele grecesc al lui Esculap]. Vezi definitia »

NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, grup social) care nu are așezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește. 2. Adj. Caracteristic nomadismului. Viață nomadă. – Din fr. nomade. Vezi definitia »

AKKAD, oraș antic în N Mesopotamiei. În milen. 3 î. Hr. a devenit centrul puternicului stat cu același nume, întemeiat de Sargon I (2350-2295 î. Hr.). Vezi definitia »