EMITROPÍE s. f. (min.) grupare regulată, uniformă a cristalelor identice. (< fr. hémitropie) Vezi definitia »

DECLINÁȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ◊ Declinație magnetică = unghiul format de direcția acului magnetic al busolei cu direcția geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici. [Var.: declinațiúne s. f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis. Vezi definitia »

INTERMODULÁȚIE s. f. modulație parazitară a unui semnal electric alternativ, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului. (< fr. intermodulation) Vezi definitia »

SULFHEMOGLOBINEMÍE s. f. prezența în sânge a sulfhemoglobinei. (< fr. sulfhémoglobinémie) Vezi definitia »

SIMPATOLOGÍE s. f. studiul reacțiilor simpatice fiziologice sau patologice. (< fr. sympathologie) Vezi definitia »