GNOZÍE s. f. (Psih.) Recunoaștere a obiectelor cu ajutorul organelor de simț. – Din fr. gnosie, engl. gnosis. Vezi definitia »

IZOOSMÍE s.f. Izotonie. [Pron. -zo-os-, gen. -iei. / cf. germ. Isosmie < gr. isos – egal, osmos – impuls]. Vezi definitia »

NARCOLEPSÍE s. f. Boală provocată de tulburări ale sistemului nervos central, caracterizată prin necesitatea irezistibilă de a dormi. – Din fr. narcolepsie. Vezi definitia »

AUXOMETRÍE s.f. Parte a dendrometriei care studiază metodele de măsurare a creșterii arborilor sau arboretelor. [< fr. auxométrie, cf. gr. auxe – creștere, metron – măsură]. Vezi definitia »

SIALOGRAFÍE s. f. radiografie a canalelor glandelor salivare cu o substanță de contrast. (< fr. sialographie) Vezi definitia »