TÍFLĂ, tifle, s. f. Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate; bleandă². ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva. – Din ngr. tifla. Vezi definitia »

pepenáriță, pepenárițe, s.f. (reg.) plantă ale cărei frunze servesc, în loc de iască, la scăpărat. Vezi definitia »

polobocícă, polobocéle, s.f. (reg.) butoiaș. Vezi definitia »

BUCĂTÚRĂ s. f. v. îmbucătură. Vezi definitia »

PSEUDOALÉLĂ, pseudoalele, s. f. (Biol.) Genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcțională. [Pr.: pse-u-do-a-] – Din engl. pseudoallele. Vezi definitia »