ZĂCÉRE, zăceri, s. f. Faptul de a zăcea; zăcut¹. ◊ Expr. A cădea la zăcere = a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea. Vezi definitia »

CASÁRE s.f. Acțiunea de a casa și rezultatul ei. [< casa]. Vezi definitia »

păsáre s. f. – Locuință, casă. Lat. pausare, al cărui rezultat normal ar fi păsare, dar care a pierdut sensul său verbal (Giuglea, Dacor., II, 638-42), cf. răposa. Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

EXILÁRE s.f. Acțiunea de a (se) exila. [< exila]. Vezi definitia »

MÂHNÍRE, mâhniri, s. f. Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. – V. mâhni. Vezi definitia »