CIÚCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc. ◊ Loc. adj. și adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Țurțur de gheață. ♦ (La pl.; urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. [Var.: ciúcur s. m.] – Cf. lat. cicculum (= ciccum „ciorchine”). Vezi definitia »

MARINÁRE, marinări, s. f. Faptul de a marina. – V. marina. Vezi definitia »

ÎNSERIÉRE, înserieri, s. f. Acțiunea de a înseria. [Pr.: -ri-e-] – V. înseria. Vezi definitia »

AFRETÁRE s. f. Acțiunea de a afreta. Vezi definitia »

bunastare Vezi definitia »