OCHI s.n. În gastronomie, preparat culinar dintr-un ou întreg, desfăcut din coajă, prăjit în tigaie sau la capac, fără a fi amestecat, astfel încât gălbenușul să rămână întreg în mijlocul albușului coagulat de jur împrejur; (la pl.) ochiuri românești = ouă întregi, desfăcute din coajă și fierte în apă cu oțet, astfel încât gălbenușul să fie învelit de albusul coagulat, numite și ouă poșate (din fr. poche = buzunar). Vezi definitia »

stinchí, stinchésc, vb. IV (reg.) a înceta, a conteni. Vezi definitia »

echi- – Pref. care indică egalitate: echidistant, adj.; echidistanță, s. f.; echilateral, adj.; echivalent, adj.; echivalență, s. f. Intră de aemenea în cîteva compuneri a căror elemente simple nu au viață proprie în rom.: echilibru, s. n.; echilibra, vb.; echilibrist, s. m.; echilibristică, s. f.; echinocțiu, s. n.; echinocțial, adj.; echivoc, adj. Vezi definitia »

puchí, puchi, vb. IV (reg.) 1. secreție gălbuie de pe pleoape depusă în timpul somnului; urdoare, puchină. 2. pată mare. 3. păduche. 4. numele unui joc de cărți. Vezi definitia »

UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec. Vezi definitia »