ARGINȚÍCĂ, argințele, s. f. Arbust cu flori mari, albe și cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară. (Dryas octopetala). – Argint + suf. -ică. Vezi definitia »

CARTUȘIÉRĂ s. f. cutie de piele etc. la centură, în care se țin cartușe. ◊ bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartușele de vânătoare. (< fr. cartouchière) Vezi definitia »

piță¹! interj., s.f. 1. (interj.; pop.; adesea repetat) strigăt cu care se cheamă caprele. 2. s.f. (reg.) capră. Vezi definitia »

MERIDIÁNĂ s.f. 1. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ◊ (Astr.) Meridiana locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. Canapea cu spătar și brațe inegale care ține loc de șezlong. [Pron. -di-a-. / < fr. méridienne]. Vezi definitia »

IÁCĂ² s. f. (Înv. și reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică). Vezi definitia »