oțerí (oțerésc, oțerít), vb. refl. – 1. A strica gustul unei mîncări, a irita, a strepezi dinții. 2. A se dezgusta, a se încrunta. – 3. A se supăra, a se bosumfla. – Var. oțărî, oțări. Origine îndoielnică. Trebuie să aibă legătură cu sb. ceriti se „a rîde sarcastic” (Scriban), bg. očervam „a-și arăta colții” (Candrea), bg. cerjă se „a lua un medicament”, rus. ščeriti (Rosetti, Studii ling., 28); dar baza comună a acestor cuvinte nu este clară. Oricum, nu e posibilă der. din sl. ostriti „a ascuți” (Cihac, II, 235), nici din lat. obterrere (Capidan, Dacor., III, 762). Der. oțerime, s. f. (Mold., dezgust); oțeros, adj. (Mold., înv., groaznic). Vezi definitia »

șprănțurí, șprănțurésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța. Vezi definitia »

oștărí, oștărésc, vb. IV (reg.) a bombăni, a întoarce vorba. Vezi definitia »

pârgărí, pers. 3 sg. pârgăréște, vb. IV (reg.) a nu munci, a lenevi, a bate coturile. Vezi definitia »

sfârnărí, sfârnărésc, vb. IV (înv. și reg.) a cumpăra și a vinde marfă pentru a realiza un profit, pentru a practica meseria de negustor; a negustori. Vezi definitia »