mihói s.n. (reg.) sărbătoare populară de toamnă, când se serbează patronul oilor. Vezi definitia »

nói pron. – Pers. I pl. a pron. personal. – Mr., megl. noi. Lat. nos (Pușcariu 1188; Candrea-Dens., 1239; REW 5960), cf. it. noi, prov., cat., v. sp., port. nos, fr. nous. Dativul are o formă tonică, nouă ‹ lat. nobῑs, și o formă atonă, ne ‹ lat. nῑs. Finala în -i nu este clară; cf. Rohlfs, It., 498, care se gîndește la un reflex al formelor oblice (nobῑs › noi, vobῑs › voi); după ipoteza mai puțin probabilă a lui Pascu, Beiträge, 18, ar fi terminație de plural. Vezi definitia »

DIPNÓI, dipnoi, s. m. (La pl.) Grup de pești care respiră atât prin branhii cât și prin plămâni; (și la sg.) pește din acest grup. ◊ (Adjectival) Pești dipnoi. – Cf. fr. dipnoé, dipnoïques. Vezi definitia »

ciói (-iuri), s. n. – 1. Nod, umflătură, bătătură. – 2. Strachină, blid. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., II, 655, ar fi var. de la acioaie; însă această der. pare puțin probabilă. Ar putea fi un der. de la acest cuvînt, cioinac (var. cioinag), s. n. (foarfecă; varietate de struguri), pe care Șeineanu, I, 138 și DAR îl derivă de ciuin. Vezi definitia »

mișto I s. n. pl. miștouri ironie, batjocură. II. adj. invar. bun; frumos. III. adv. frumos. Vezi definitia »