TELEMĂSÚRĂ s.f. (Tehn.) Transmitere la distanță a rezultatelor unei măsurători efectuate. [După fr. télémesure]. Vezi definitia »

RETROMORFÓZĂ s.f. (Biol.) Tip particular de dezvoltare a organismelor animale și vegetale în cursul căreia apar fenomene de degenerare. [< fr. rétromorphose, cf. lat. retro – înapoi, gr. morphosis – formare]. Vezi definitia »

JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint. Vezi definitia »

mîță (-țe), s. f. – Pisică. – Megl. mață. Creație expresivă, comună multor idiomuri, cf. it. micio, v. fr. mite, sp. miz(o), germ. Mieze, bg., sb., cr. maca (de unde megl., ngr. μάτσιον, alb. matsë), v. Diez, I, 276; Cihac, II, 190; Meyer 263; Șeineanu, Semasiol., 177; Berneker, II, 1; REW 5557. Der. mîț, s. m. (pisoi); mîțesc, adj. (de pisică); mîțan, s. m. (pisoi, cotoi); mîțește, adv. (ca pisicile); mîțișor, s. m. (creangă de salcie în floare, servește drept ramură de palmier în Dumica Floriilor); mîțos, adj. (capricios). – Din rom. provine mag. móca (Edelspacher 19). Vezi definitia »

PELÍCULĂ, pelicule, s. f. 1. Bandă subțire și flexibilă de celuloid sau din alt material sintetic, acoperită cu un strat de substanță fotosensibilă, întrebuințată în industria fotografică și în cinematografie; film. 2. Strat subțire dintr-o anumită substanță depus pe suprafața altei substanțe. 3. Membrană foarte subțire. – Din fr. pellicule. Vezi definitia »