SUPERLATÍV, -Ă adj. Care arată, exprimă o calitate aflată în cel mai înalt grad. ♦ Grad superlativ (și s.n.) = grad de comparație al adjectivelor și al adverbelor, care arată că o însușire este în gradul cel mai înalt sau la un grad foarte înalt în comparație cu altele. [Cf. lat. superlativus, fr. superlatif]. Vezi definitia »

DEFECTÍV, -Ă adj. (Despre părți de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [Cf. lat. defectivus, fr. défectif]. Vezi definitia »

INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livr.) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus. Vezi definitia »

DUBITATÍV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ◊ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif]. Vezi definitia »

DISIPATÍV, -Ă adj. (despre corpuri, sisteme tehnice) care disipează energie sau căldură. (< fr. dissipatif) Vezi definitia »