túi (-iuri), s. n. – Însemn militar turc; care constă într-un anumit număr de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru Marele Vizir, 2 pentru domnii din Munt. și Mold.), legate la capătul unei lănci roșii. Tc. tuy (Șeineanu, III, 124), cf. ngr. τούγι, bg., sb. tug. – Der. tuigiu, s. m. (fabricant de tuiuri), din tc. tuyci, înv. Vezi definitia »

bruftui, bruftuiesc, v. t. 1. a certa, a dojeni. 2. a brusca (pe cineva). Vezi definitia »

jencuí, jencuiésc, vb. IV (înv.) a sădi, a răsădi. Vezi definitia »

PIETRUÍ, pietruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu piatră un drum, o șosea etc. – Piatră + suf. -ui. Vezi definitia »

înmelcuí, înmelcuiésc, vb.IV (înv.) a forma ceva ca melcul, a învârti (hârtia) în formă de melc. Vezi definitia »