HURDÚZ-BURDÚZ adv. (Rar) Ca un obiect care, atârnat de ceva, se bălăbănește; p. ext. legat burduf. – Onomatopee. Vezi definitia »

cucurúz (-zi), s. m. – 1. Știulete de porumb. – 2. Porumb. – 3. Con de brad și alte conifere. – 4. Plante (Petasites alba, Petasites officinalis). Origine expresivă. Se poate pleca de la coc, prin intermediul unui pl. colectiv cocuri și cu suf. -ză, ca în paralelismul bob › buburuz(ă), cf. și duduruză. Totuși, este în legătură cu multe cuvinte străine, cf. it. cocoruzzo „vîrf în formă de pară”, salent. cuccuruzzo „grămadă de pietre în formă piramidală”, tarent. cucuruzzë „culme rotunjită”, mil. kokorin „con de brad”, ngr. ϰουϰούρι „grămadă de pămînt”; așa încît Battisti, II, 997, propune pentru toate aceste cuvinte o bază mediteraniană cuccur, colectivă. Este mai curînd vorba de tot atîtea cuvinte expresive, produse de aceleași intenții și cu aceleași mijloace fonetice. Apare și în bg. kukuruz, sb. kukurùz, rut. kukurudz, rus. kykyryza, mag. kukuricza, săs. kukeruse, care trebuie să provină toate din rom., țig. kukorica (din mag.). Nu se poate explica prin sl. (Miklosich, Türk. Elem., Nachtrag, I, 64; Berneker 640; Vasmer 686; cf. opinia contrară a lui Mladenov); astfel încît nu este probabilă der. din rom., pe baza sl. (Miklosich, Fremdw., 103; Cihac, II, 86; cf. DAR; Conev 75). Miklosich, Türk. Elem., I, 334, propusese o origine tc., neverosimilă. Vezi definitia »

AEROBÚZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanțe medii. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérobus. Vezi definitia »

MINIBÚZ s.n. Autobuz de dimensiuni reduse; microbuz. [< fr. minibus]. Vezi definitia »

plohúz, plohúze, s.n. (reg.) 1. rotilă sau împletitură rotundă de nuiele care se pune între buciumul roții și cuiul osiei de la car. 2. nuia flexibilă, pârlită în foc și răsucită, care servea în trecut la legatul plutelor; gânj. Vezi definitia »