Definita cuvantului reflectare
REFLECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaștere a lumii de către om. [< reflecta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reflectare
CĂTRĂNÍRE, cătrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cătrăni și rezultatul ei; cătrănitură, cătrănit1, cătrăneală. – V. cătrăni. Vezi definitia »
OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști. Vezi definitia »
BANZARE [bænzéə], Țara (BANZARE COAST) (British, Australian, New Zeeland Antarctic Research Expedition), porțiunea coastei antarctice, la Oc. Indian, cuprinsă între 122º long. E (Țara Sabrina) și 130º long. E (Țara Wilkes). Vezi definitia »
ARDICÁRE s. f. v. ridicare. Vezi definitia »
străsăritoáre, străsăritóri, s.f. (reg.) încuietoare; lacăt. Vezi definitia »