Definita cuvantului refracție
REFRÁCȚIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refracțiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu refracție
CRONOFOTOGRAFÍE s. f. înregistrare fotografică a unei mișcări la scurte intervale de timp, în scopul studierii acesteia. (< fr. chronophotographie) Vezi definitia »
CRIOLOGÍE s. f. Capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenelor specifice care se manifestă în apropiere de zero absolut. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryologie. Vezi definitia »
STRANGULÁȚIE s. f. strangulare. (< fr. strangulation, lat. strangulatio) Vezi definitia »
COLECISTECTOMÍE, colecistectomii, s. f. (Med.) Extirpare chirurgicală a veziculei biliare. – Din fr. cholécystectomie. Vezi definitia »
LIOFILÍE s. f. (Chim.) Însușirea și starea substanțelor liofile. [Pr.: li-o-] – Din fr. lyophilie. Vezi definitia »