INTELÉCT s. n. capacitatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. (< fr. intellect, lat. intellectus) Vezi definitia »

VERDÍCT s. n. 1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. judecată care are loc în urma unui concurs. 3. hotărâre, judecată (definitivă). (< fr. verdict) Vezi definitia »

SUSPÉCT, -Ă, suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus. Vezi definitia »

AERODÚCT s. n. conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalații subterane etc. (< engl. air-duct) Vezi definitia »

IDIOLÉCT s.n. (Lingv.) Structură a unui idiom așa cum apare la un vorbitor. ♦ Dialectul vorbit de un individ. [Pron. -di-o-. / < fr. idiolecte]. Vezi definitia »