CĂPRÍȚĂ, căprițe, s. f. 1. Diminutiv al lui capră (1); căprișoară. 2. Plantă erbacee alburie, cu flori verzi (Atriplex litoralis). – Capră + suf. -iță. Vezi definitia »

zugrăveálă (zu-gră-) s. f., g.-d. art. zugrăvélii; pl. zuvrăvéli Vezi definitia »

MĂLÍGĂ s. f. v. mămăligă. Vezi definitia »

ENALÁGĂ s. n. figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. (< fr., gr. enallage) Vezi definitia »

ciovícă (-ce), s. f. – 1. Pasăre (Strix passerina). – 2. Nagîț (Vannellus cristatus). Creație expresivă, care urmărește să imite sunetele păsării; nu este sigur dacă această creație este proprie rom. (DAR) sau vreunei limbi sl., cf. slov. čovik „bufniță,” mag. csuvika „bufniță”, (Cihac, II, 56; Skok 72); cf. it. civetta, fr. chevêche (REW 4800). Hiecke 132 și DAR cred că este vorba de o onomat. proprie rom. Vezi definitia »