HÓRĂ¹, hore, s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol în care jucătorii se prind de mână formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodia după care se execută acest dans. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci (= dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el). ♦ (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (ajungând la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca la horă = a se îmbrăca cu hainele de sărbătoare. 2. Fig. Scandal, tărăboi. 3. (Astron.) Coroană boreală. [Pl. și: hori] – Bg. horo (ngr. horos). Vezi definitia »

BONÍTĂ s. f. specie de pești: tonul. (< fr. bonite) Vezi definitia »

máscă (mắști), s. f. – Obrăzar, machiaj. Fr. masque, ca și cască din fr. casque, cf. rus. maska. E dubletul lui mascara. – Der. masca, vb. (a ascunde, a disimula), din fr. masquer; mascat, s. n. (în teatru, mică cortină care reprezintă spații îndepărtate văzute în culise); mascaradă, s. f., din fr. mascarade; măscuit, adj. (Mold., de mască, de deghizat); demasca, vb. (a dezvălui), din fr. démasquer. Vezi definitia »

PELÚZĂ s. f. 1. teren (într-un parc) cu iarbă deasă și scurtă. 2. parte gazonată a unui teren de curse, înconjurat de pistă. 3. fiecare dintre cele două părți ale unui stadion, în spatele porților terenului de joc, destinate spectatorilor. (< fr. pelouse) Vezi definitia »

VANILÍNĂ s.f. Substanță organică aromată care se extrage din fructul vaniliei și care se poate prepara și sintetic. [< fr. vanilline]. Vezi definitia »