scăpá (-ap, -át), vb. – 1. A se elibera, a evada. – 2. A scuti, a descărca. – 3. A spune ceva, din greșeală. – 4. A evita, a eluda. – 5. A lăsa, a se elibera de o persoană sau de o obligație sau obicei. – 6. A nu împlini, a nu reuși ceva. – 7. (Refl., înv.) A pierde, a înceta să cîștigi. – 8. (Refl.) A aluneca, a lăsa să se ducă. – 9. (Refl.) A comite o greșeală, a greși. – 10. (Refl., fam.) A se murdări, a face pe el. – Mr. ascap, ascăpare, megl. scap, scăpari. Lat. excappāre (Diez, I, 368; Pușcariu 1542; REW 2952), cf. it. scappare, prov., cat., sp., port. escapar, fr. échapper. Din rom. provin rut. skapaty (Candrea, Elemente, 408), mag. szkepál (Edelspacher 22). Vezi definitia »

DECAPÁ vb. tr. 1. a curăța suprafața unui material în vederea vopsirii. 2. a nivela, a răzui o suprafață prin înlăturarea unui strat subțire de deasupra. (< fr. décaper) Vezi definitia »

CLUPÁ, clupez, vb. I. Tranz. A măsura diametrele arborilor cu clupa (1). – Cf. germ. Kluppieren. Vezi definitia »

HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – din huzdup. Vezi definitia »

ÎNNISIPÁ vb. refl. (despre drumuri) a se acoperi cu un strat de nisip adus de vânt. ◊ (despre canale, conducte) a se astupa cu nisip. (< în- + nisip) Vezi definitia »