OTOLÍT, otolite, s. n. (Anat.) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor, care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea vibrațiilor sonore. – Din fr. otolithe. Vezi definitia »

GRANÍT s. n. rocă magmatică intruzivă, compactă, foarte dură, din șisturi cristaline de feldspat, cuarț și mică, pentru pavaje, ca material de construcții etc. (< fr. granit) Vezi definitia »

TITIRÍT, -Ă, titiriți, -te, adj. (Reg. și fam.) Aranjat, dichisit, gătit cu (prea) multă grijă. – V. titiri. Vezi definitia »

BARÍT s.n. v. barită. Vezi definitia »

DERMATOFÍT s. n. ciupercă microscopică parazitară, agent al dermatomicozei. (< fr. dermatophyte) Vezi definitia »