PORNÍ, pornesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Despre ființe) A pleca din locul în care se află, a se pune în mișcare, a se îndrepta spre ceva, a purcede; p. ext. a merge. ◊ Expr. (Intranz.) A porni cu stângul = a nu avea succes într-o acțiune. A porni cu dreptul = a izbuti într-o acțiune inițiată. ♦ Tranz. și intranz. (Despre mijloace de locomoție sau obiecte care se deplasează) A (se) pune în mișcare. ♦ (Despre fenomene ale naturii) A începe să se dezlănțuie, să se desfășoare; a se declanșa, a se dezlănțui. ♦ Tranz. (Rar) A duce, a conduce. 2. Intranz. (Despre mașini, motoare etc.) A începe să funcționeze. ♦ Tranz. fact. A pune în funcțiune. ♦ (Despre acțiuni și manifestări ale oamenilor) A începe, a izbucni. ♦ Tranz. A face să înceapă o acțiune. ◊ Expr. A porni judecată (sau proces etc.) = a intenta (cuiva) un proces, a da pe cineva în judecată. 3. Intranz. și refl. (Despre oameni) A se apuca să facă ceva, a începe o acțiune de oarecare durată. ◊ Expr. (Pop.; intranz.) A porni grea = a rămâne însărcinată. ♦ A avea tendința să..., a fi înclinat să... 4. Tranz. A îndemna pe cineva la un lucru; a-l determina să facă ceva; a stimula, a îmboldi. ♦ A întărâta, a ațâța, a înverșuna. – Din sl. porinonti. Vezi definitia »

BUTURUGENI, com. în jud. Giurgiu; 4.300 loc. (1991). Vezi definitia »

O de Gârleni expr. parfum sau colonie marca Guerlain. Vezi definitia »

BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană. Vezi definitia »

întîlní (întîlnésc, întîlnít), vb. – 1. A da de cineva sau de ceva. – 2. A afla, a găsi, a da peste. – 3. (Refl.) A se vedea cu cineva, a coincide undeva cu cineva. – 4. (Refl., Maram.) A i se întîmpla ceva cuiva. – Var. (înv.) întălni, (Bucov.) tîlni. Mag. találni „a întîlni” (Cihac, II, 509; Tiktin; Gáldi, Dict., 97), cu pref. în-. Der. nu pare normală: rezultatul, *întătălni, pare a se fi disimulat prin dispariția lui lă: cf., din același etimon, tătălui (var. întătălui, tătăli), vb. refl. (a se întîlni, a se aduna), cuvînt rar, în Trans. Totuși, Drăganu, Dacor., VI, 159 și DAR resping această der. și îl explică pe întîlni prin intermediul mag. talán „poate”, ipoteză inadmisibilă. Apare din sec. XVI. – Der. întîlnit, adj. (găsit, aflat; care a suferit o boală brusc; în medicina populară se spune despre apa aflată la confluența a două surse); întîlnitor, adj. (care întîlnește); întîlnire (var. tîlnire), s. f. (acțiunea de a întîlni; contact, întrevedere; meci); întîlniș, s. n. (întîlnire); întîlnitură, s. f. (confluență; paralizie, atribuită în medicina populară întîlnirii cu duhurile rele); îltîlneală, s. f. (paralizie). Vezi definitia »