Definita cuvantului regulă
RÉGULĂ s.f. 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obișnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. règle].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu regulă
CONTRAESCÁRPĂ s. f. baraj antitanc pe coasta unui teren în contrapantă, pentru a mări gradul de înclinare a terenului și a determina răsturnarea tancurilor. (< fr. contrescarpe) Vezi definitia »
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu pe fundul cazanului, după fabricarea rachiului. – Ucr. braha. Vezi definitia »
coloméică (coloméici), s. f. – Dans tipic din nordul Mold. Rut. kolomijka „ca în orașul Kolomija (sudul Poloniei)”. Vezi definitia »
JÚNGLĂ s. f. 1. pădure deasă, cu vegetație luxuriantă, greu de străbătut, specifică zonelor (sub)tropicale. 2. (fig.) societate umană în care domnește legea celui mai tare. ♦ legea ĕi = dominarea violenței, a forței brutale în raporturile dintre oameni. (< fr. jungle) Vezi definitia »
NOTÍȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă. ♦ Informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecție etc.; note. – Din fr. notice. Vezi definitia »