Definita cuvantului remanență
REMANÉNȚĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanență magnetică = polarizație magnetică rămasă într-o substanță după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. [< fr. rémanence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu remanență
râlă4 s.f. (reg.) liră. Vezi definitia »
BOÁNCĂ, boance, s. f. 1. Copac (gros și) scorburos. ♦ Ramură. 2. (Bot.) Crăiță. Vezi definitia »
TÂROÁGĂ, târoage, s. f. (Reg.) Cocioabă, dărăpănătură. Vezi definitia »
VAGONÉTĂ s.f. v. vagonet. Vezi definitia »
CHELICERÁTĂ, chelicerate, s.f. – V. chelicerat (2) [DEX'98] Vezi definitia »